Evenimente și tradiții în Comuna Șanț

La finalul verii, în prima săptămână din septembrie, șănțenii de bucură de Zilele Comunei Șanț, o serbare câmpenească unde sătenii se adună, se bucură de spectacolele folclorice și de muzică ușoară organizate de Primărie și Consiliul Local. Evenimentul este animat, de fiecare dată, de dansatorii ansamblului folcloric local, „Izvorul Someșului“, dar și de trupa de Teatru Nescris „Consantin Iugan“, precum și de soliștii vocali din localitate.

În apropierea Sărbătorilor de Iarnă, comuna Șanț găzduiește o sărbătoare care dăinuiește de ani buni și adună toată comunitatea pentru a se bucura de atmosfera Crăciunului. Grupuri de școlari cântă, în fiecare an, colindele tradiționale și fac, de asemenea, urările de  Anul Nou, conform obiceiurilor păstrate din generație în generație.

Pe Valea Someșului și în comuna Șanț s-au descoperit și o serie de datini interesante practicate în preajma Anului Nou, o perioadă considerate benefică pentru a afla cum va fi viitorul oamenilor și al recoltelor.

Este o practică de aflare a mersului vremii în noul an, pentru ca omul simplu să știe cum să-și organizeze muncile câmpului. În seara de Anul Nou se taie o ceapă în două, alegându-se 12 găoci (foi de ceapa) de dimensiuni egale. Acestea se așează pe o scândura, atribuindu-i-se fiecărei foi numele unei luni a anului și punându-se în ele sare. Ele se puneau într-o camera fără foc.

A doua zi se citea calendarul: în care găoace se topise sarea în întregime pe ambele cavități era luna moale, ploioasă, în care se topise numai pe o cavitate (stânga sau dreapta) era ploioasă în prima jumătate (stanga) sau în a doua jumătate (dreapta). Daca sarea nu era topită (dizolvată), luna era secetoasă fie în întregime, fie în jumătăți: prima secetoasă (de la 1-15), a doua secetoasă (de la 15-30).

În manuscrisele lui Ion Pop Reteganul de la Academia Română găsim menționat un obicei practicat, înainte de anul 1900, pe Valea Someșului: „În ajunul Anului Nou rup o creanga de măr și o pun într-un vas cu apă rece și cu acela în fereastra  dinlăuntru ți o țin până la Bobotează; dacă până atunci înfloare e semn că primăvara e buna, ba din contra- vai și amar!”

În același manuscris cu datele de mai sus întâlnim în continuare însemnarea: „Spre ziua de Anul Nou nu-i bine să se stingă focul, nici lumânarea, nici să adormi cu ușile închise, ca să poată intra norocul și chiar de-i dormi — aflând lumină și foc — să nu se nădăiască ca tu dormi”.